Un contactor este un dispozitiv de comutare care utilizează principii electromagnetice, pneumatice sau hidraulice pentru a controla deschiderea și închiderea unui circuit principal. Aplicat pe scară largă în domenii precum automatizarea industrială și vehiculele cu energie nouă, servește în primul rând la controlul sarcinilor de putere, cum ar fi motoarele electrice și mașinile de sudură. Caracterizati printr-o capacitate mare de întrerupere a curentului-, funcționare rapidă și capabilități de control de la distanță, contactoarele sunt utilizate frecvent împreună cu siguranțe. Pe baza metodei de acționare, ele pot fi clasificate în tipuri precum magnet electromagnetic și magnet permanent; pe baza mediului de stingere a arcului-utilizat, acestea sunt clasificate în tipuri, cum ar fi spargerea-aerului și vidul.
Un contactor constă dintr-un mecanism electromagnetic, un sistem de contact și un dispozitiv de stingere{0}}arcului; când bobina este alimentată, generează o forță magnetică care determină contactele să se închidă. Contactoarele hibride de curent continuu mai noi folosesc tiristoare anti-paralele pentru a obține o întrerupere fără arc-, în timp ce mecanismele de funcționare cu magnet permanenți sunt alimentate de condensatori de stocare-de energie pentru a reduce consumul de energie. Contactoarele inteligente au funcții autonome de protecție la întrerupere și de resetare, iar designul lor de izolație multi-strat sporește siguranța în medii de-înaltă tensiune. Standardul național GB/T 14048.4-2020 specifică diferite categorii de utilizare, cum ar fi AC-3 și AC-4, împreună cu multiplii de suprasarcină corespunzători.
